Cei pasionati de trekking au o idee cam ce inseamna Muntele si la ce se expun cand pleaca in ture.

Cei care s-au intalnit cu salvamontisti, cu cei din cluburile montane si/sau cu 'munţomani' stiu ce implica sa mergi pe ceata, vant, temperaturi extrem de scazute si risc de avalansa. De asemeni, ei stiu ce inseamna spiritul de alpinist si gesturile frumoase pe care le facem cand mergem pe munte. Faptul ca ne salutam fara sa ne cunoastem, este doar un gest marunt care spune destule. Nu vreau sa intru in detalii, insa cei care cunosc spiritul la care ma refer stiu ca sunt multi oameni care lasa sa iasa la iveala ce este mai nobil din ei in situatii dificile.

Vorba "muntele este frumos, dar se moare repede" ar trebui sa ne spuna multe. Pentru doi tineri apropriati de varsta mea, acest adagiu s-a implinit. La 24 de ani, doi studenti ai facultatii de Psihologie au disparut in Bucegi. Situatia era clara: traseele erau inchise, vremea, cea mai periculoasa din ultimii ani. Se daduse avertisment meteorologic. Turistii respectivi s-au intalnit in repetate randuri cu alte grupuri de alpinisti care le-au sugerat sa se indrepte spre un adapost. Au avut liberul arbitru: au ignorat vremea nefavorabila, au ignorat traseele inchise, avertismentele meteorologice. La ora 17 au sunat la Salvamont.

Salvamontistii nu sunt obligati sa caute pe nimeni daca vremea este nefavorabila. Totusi, baietii au dat dovada de solidaritate si in zece minute s-au dus sa ii caute. Subliniez: au inceput cautarile fara sa fie obligati, riscandu-si propria viata din moment ce efectuau cautari si au fost surprinsi de o avalansa.

Cei doi tineri nu au fost gasiti nici in ziua de astazi, in ciuda eforturilor echipelor de salvamontisti, jandarmi, echipe SRI, chiar si clarvazatori.

In schimb, mass-media nu ezita nici o clipa sa dezinformeze si sa arunce in noroi. Nu vreau sa le ridic o statuie salvamontistilor din Busteni. Cu siguranta, cei care i-au cunosc sunt destul de reticienti. Dar faptul ca au plecat sa ii caute - desi nu erau obligati spune multe.

Carmen Dragomir a semnat doua zile niste articole in care "a cazut de partea victimei". Pe scurt, din cauza odraslelor care SI-AU ASUMAT RISCUL PE PROPRIA RASPUNDERE, forteaza autoritatile sa puna in risc si viata altor oameni.

Pentru respectiva ziarista care probabil nu a mers in viata ei pe munte, totul se rezuma la: dati-le cadavrele, trebuie sa fie subordonati cutarei organizatii, trebuie sa fie date 10 legi, trebuie sa ii cautati (fara sa stie ce inseamna sa cauti oameni iarna pe munte).

La urma urmei, totul se rezuma la a "inmormanta crestineste" cei doi copii, daca este sa ne luam dupa declaratiile parintiilor si articolele gaozarei(păsăricii).

Dar nu au deja un mormant ? Nu le-a luat natura trupurile inapoi ? Nu se descompun inapoi in pamant ? Ce mormant (in vant) poate fi mai frumos ?

Further reading:

[link]

[link]

[link]